Thursday Feb 03, 2022

Originea „umanului”

Eram la cursul de Știința mediului, cunoscut sub numele colocvial de BiSci 3, când profesorul Uhl ne cerea să ne gândim la relațiile noastre ca oameni cu solul și cu pământul. El a făcut o asociere incorectă între originile cuvintelor „Pământ”, „Om” și etimologiile acestora.

Acest lucru mi s-a părut destul de ciudat, mesajul pe care îl urmărea Uhl era unul de incluziune și interconectare, însă explicația sa cu privire la etimologia pe care o oferea era complet falsă. Adevăratul context istoric și etimologia termenilor sunt la fel de valabile, dacă nu chiar mai valabile pentru ideea pe care o aducea.

Susținerea lui Uhl (vizibilă aici împreună cu restul prelegerii) este că „pământul” este un termen distanțator pentru a se referi la planeta buy, oferind soluția „Eairth”.

„Eairth”, se presupune că este un termen mult mai uman pentru planeta noastră. Aerul din Eairth exprimă faptul că noi toți trăim în atmosferă și că aceasta curge prin noi toți, cu un „i” minuscul în mijloc care indică noi, oamenii.

O reconstituire a imaginii pe care Uhl o urmărea în descrierea lui „Eairth”

Această afirmație este îndoielnică, cuvântul pământ provine dintr-un cuvânt proto-germanic care înseamnă pământ, pământ sau sol. Nu este un termen lipsit de sens, iar originea sa reală îl plasează într-o relație mult mai apropiată de uman.

El continuă să argumenteze că legătura noastră cu solul este intimă, că cuvântul latin pentru sol „humus” provine din cuvântul „uman”.

Latinul humus și humanus (din care ieșim umanul modern) erau termeni complet separați în latină, unul nu se baza deloc pe celălalt. Este adevărat că sunt totuși termeni înrudiți. Cele două cuvinte, împreună cu alți termeni latini, cum ar fi homo (de exemplu, Homo Sapiens), provin dintr-o limbă dispărută, veche de 6000 de ani, numită proto-indo-europeană sau P.I.E.

Proto-indo-europeană.E. Cuvântul *dʰéǵʰōm însemna pământ, sol, și este locul de unde își au originea latinescul homo, humanus și humus.

Rezumat rapid al etimologiei cuvântului „uman”. Inițial, formă adjectivală a latinului „homo”, a intrat în limba engleză prin intermediul limbii franceze.

*dʰéǵʰōm a fost preluat direct în latină sub forma cuvântului humus, referindu-se strict la murdărie și sol. Humanus și homo au intrat de fapt de la un alt cuvânt P.I.E. *ǵʰm̥mṓ. Acest cuvânt este o alterare a lui *dʰéǵʰōm și a fost folosit pentru a se referi la noi, sensul său literal este aproape pământean sau ființă de pe pământ. Pământul se referă aici la pământ, murdărie, etc.

Această asociere a omenirii ca „ființă a pământului” este larg răspândită, chiar și povestea biblică a originilor omului prezintă viața fiind insuflată într-o grămadă de praf. Nu este o coincidență faptul că el este numit Adam, de la ebraicul adamah, care înseamnă pământ.

Conotațiile istorice actuale și ideile din jurul omului ne plasează deja ca fiind una cu pământul și o parte a acestuia. Etimologiile lor sunt strâns legate, ambele provenind din ideea că fac parte intimă din pământ, din murdărie. Cred că profesorul Uhl a încercat să ne facă pe noi, ca oameni, să realizăm cât de legați și interconectați suntem cu toții de planetă și de pământul pe care călcăm. Este posibil ca el să nu fi fost conștient de cât de departe în timp și de cât de profundă este tradiția acestei idei.

.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Back to Top